Performer, antrenor, conducător

Unul dintre sporturile de mare tradiție cândva în Târgu Mureș este patinajul viteză. Printre principalii performeri ai acestei ramuri sportive a fost Vasile Coroș, cel care a făcut carieră și ca antrenor, dar s-a aflat mai mulți și la conducerea clubului fanion al orașului, Clubul Sportiv Mureșul, precum și în conducerea Federației Române de Patinaj.

Ieșit la pensie în cursul anului 2016, Vasile Coroș a rămas alături de clubul căruia și-a dedicat mulți ani, considerând că experiența sa mai poate fi de folos. Despre activitatea sa sportivă aflăm chiar de la fostul patinator, antrenor și președinte.

M.V.: Cum ar arăta o carte de vizită a patinatorului Vasile Coroș?

V.C.: În anul 1967 am câștigat primul titlu de campion pentru clubul Mureșul, în urma cumulării celor patru probe. Din acel an am fost component al lotului național de juniori. Am cucerit 12 titluri ca junior, deținând 15 recorduri naționale la juniori, recorduri care au fost doborâte doar în perioada în care eram deja senior. În primul an de seniorat am câștigat două titluri, de asemenea cu recorduri naționale și am reușit să mă mențin în elita mondială în competițiile internaționale. Concurența la acea vreme era extrem de dură, cu adversari din fosta Uniune Sovietică, de unde proveneau campioni mondiali și olimpici, dar și din America, din Olanda, Canada, sau Suedia. În perioada 71-73 am îmbunătățit de mai multe ori recordurile naționale (n.r.: oferă și cifrele acelor recorduri). Un loc șase la Campionatele Mondiale nu era la îndemâna oricui în asemenea companie. Am fost primul patinator din România calificat la Mondiale, calificare obținută în urma îndeplinirii baremurilor. O mare fericire a fost calificarea la Mondiale și la Jocurile Olimpice din 1980, la Lake Placid, în Statele Unite. Din păcate, acolo am suferit o accidentare destul de gravă, cu ruptură de ligamente și tendon, dar și în acele condiții am concurat și am reușit să mă clasez între primii 16. O asemenea șansă nu se ratează.

M.V.: Atunci ați întrerupt cariera de sportiv?

V.C.: Inevitabil, la recomandarea medicilor, am fost nevoit să renunț la cariera de sportiv și așa am trecut la antrenorat. Din punct devedere fizic și psihic, puteam continua, dar riscam și de umblat trebuia să umblu.

M.V.: Antrenoratul l-ați început tot la Mureșul?

V.C.: Cariera de antrenor am început-o tot la Mureșul, dar ca sportiv am continuat la Dinamo Brașov, apoi la București. Am fost vreo zece ani antrenorul loturilor naționale de juniori, apoi la seniori și olimpic.

M.V.: Ați ajuns apoi pe funcții de conducător.

V.C.: În 1996 am fost numit vicepreședintele clubului, iar în 2000 președinte. Doi ani am fost și secretar general al Federației Române de Patinaj, dar din 1990 făceam parte din Biroul Federal, cu două mandate ca vicepreședinte. Au fost ani memorabili, cu performanțe notabile, dar și cu unele regrete, cu greutăți.

M.V.: Care sunt aceste regrete?

V.C.: Am avut sportivi calificați, clasați pe locuri fruntașe, chiar medaliați la diverse competiții majore, sportivi născuți și pregătiți la Târgu Mureș, talente deosebite care au concurat pentru alte țări.

M.V.: Ați rămas alături de club și ca pensioner?

V.C.: Am considerat că și ca pensionar mai pot da o mână de ajutor, mai pot îndruma o generație. Problema este cu legea sponsorizării, aceste legi demult trebuiau modificate, ținând cont unde a ajuns sportul românesc. Copiii trebuie scoși la mișcare, îndrumați de specialiști.

 

 

Text: Mihai VEREȘ

Foto: Arhiva personală

(Acest material va fi publicat în Revista Junior Sport Mureș)