Singurul mureșean participant la trei olimpiade

Ferenc Simon a fost singurul sportiv mureșean care a reușit performanța să participe de trei ori la Jocurile Olimpice. Fiind unul dintre pionierii poloului pe apă din Târgu Mureș și din România, Simon a început să practice jocul cu mingea în apă la vârsta fragedă de 6 ani, în 1932.

Locuind în apropierea singurului ștrand din oraș, fostul ștrand „Voința”, a început cu înotul, în cadrul clubului MSE. S-a apucat de sport deoarece antrenorii îi mai ofereau după antrenament câte o ceașcă de lapte, o felie de pâine cu marmeladă, și pentru că avea ocazia și intre la ștrand pe gratis. Și a rămas. Talentul înnăscut pentru sport a atras atenția devreme, și poate că s-ar fi dezvoltat și mai bine dacă anii tinereții nu ar fi fost tulburați de evenimentele războiului mondial.

De-abia reluată activitatea sportivă de după război, Ferenc Simon a fost printre primii care au făcut parte din echipa din Târgu Mureș, care se bătea an de an la campionat. În 1947 a jucat un an la ILSA Timișoara, cu care a câștigat campionatul, a făcut stagiul militar la „Dinamo” București, dar după ce în Târgu Mureș a apărut o nouă generație de poloiști, în frunte cu Gábor Nagy, s-a reîntors în orașul natal, de unde nu a mai plecat până la finalul carierei, cu toate că echipa orașului nu a reușit niciodată să urce mai sus de locul doi.

Ferenc Simon și-a petrecut 35 din viață în bazin, înainte să treacă pe marginea bazinului. Începînd din 1946 a jucat 230 de meciuri în echipa reprezentativă a României, cu care a ajuns la olimpiadele din Helsinki în 1952, din Melbourne în 1956, unde a ocupat locul 7, și la Roma, în 1960, unde le-a despărțit un singur gol de locul trei, până la urmă încheind pe locul cinci. În 1955 a făcut partre dintr-o selecționată mondială, a dat și patru goluri în jocul demonstrativ jucat de această selecționată.

S-a retras din echipa reprezentativă după jocurile din Roma, deși conducătorii federației l-ar mai fi vrut să rămână și pentru Olimpiada din 1964, la Tokio. „Voi avea aproape 40 de ani, ce mai vreți de la mine?” – ar fi replicat el.

Cel mai delicat moment al carierei a fost olimpiada de la Melbourne, când patru colegi concitadini nu s-au mai întors în țară. Simon, fiind mai în vârstă decât coechipierii din naționala vremii, a fost însărcinat de conducerea comunistă a delegației, să-și convingă colegii să renunțe la planul lor de a pleca. Pentru că a eșuat să îndeplinească această sarcină, a fost luat la rost la întoarcere, căzând în dizgrația federației pentru o vreme. Dar au avut nevoie de serviciile lui și la Roma, așa că l-au chemat înapoi. „Am vrut să mă las după Melbourne – spunea el mulți ani mai târziu-, dar tot ce s-a întâmplat atunci m-a îndârjit să continui.”

Ferenc Simon a continuat ca antrenor, fiind, timp de 20 de ani, antrenorul Clubului Sportiv „Mureșul”. A continuat să înoate regulat până în ultimii ani ai vieții, având abonament gratuit în piscina acoperită a orașului. A decedat în 2005, cu marele regret în suflet, că poloul mureșean, în orașul care a fost leagănul poloului românesc, nu mai există. Nu a mai apucat vremurile când au reapărut, deocamdată timid, după o pauză de peste 20 de ani, ramura sa sportivă, cea mai iubită în oraș.

 

Text: Zsombor Bálint

Foto: Arhiva personală

(Acest material va fi publicat în Revista Junior Sport Mureș)