În ciuda calendarului său extrem de aglomerat, a timpului său liber limitat, jucătorul constănțean este implicat și în diverse acțiuni caritabile. „Sunt norocos să mă aflu într-o poziție din care pot să-i ajut pe cei care nu se pot ajuta singuri”, spune campionul român, care încearcă, totodată, să promoveze tenisul, sportul ori de câte ori este solicitat să o facă. De asemenea, Tecău spune că România, o țară care i-a dat tenisului pe Năstase, Țiriac și Pavel, i-a oferit modele, încredere și motivație.

 “Tenisul nu este o afacere, este o investiție în educația, în pasiunea unui copil”

 M.B.: Te-ai născut la Brașov, iar astăzi ai domiciliul la Constanța. Cât de mult a contat pentru tine să performezi în tenis faptul că ești legat de aceste orașe cunoscute ca fiind două centre importante, de tradiție ale sportului alb de la noi?

H.T.: M-a ajutat faptul că în Constanța avem o școală bună de tenis, unde erau antrenori buni și modele pe care vroiam să le urmez. Nu știu cum ar fi fost dacă aș fi crescut în altă parte.

M.B.: Atunci când ai ales să faci tenis ce rol au jucat familia ta, școala, prietenii?

H.T.: Fiecare avea un rol. Părinții mă susțineau și încurajau, prietenii mă înțelegeau și mă ajutau să mă și distrez când veneam acasă, iar școala m-a susținut, înțeles, oferindu-mi un mediu în care am putut să-mi desfășor activitatea sportivă fără să neglijez studiile.

“Andrei Pavel a fost modelul meu!”

M.B.: Ai fost ambiționat în evoluția ta de performanțele unor jucători de dinaintea ta? De pildă, performanțele lui Ilie Năstase și Ion Țiriac.

H.T.: Andrei Pavel a crescut pe aceleași terenuri și ajungând în topul tenisului mondial l-am avut mereu ca model. Performanțele domnilor Năstase și Țiriac m-au ambiționat mai târziu, atunci când am început să mă lupt pentru locul 1 mondial. Să știi că unul de- al tău, un compatriot a reușit asta, îți dă încrederea de care ai nevoie ca să ajungi acolo.

M.B.: Faptul că te-ai antrenat foarte mult până să intri în circuitul mondial, ca profesionist, te-a făcut să ai momente când ai regretat că faci tenis în loc să-ți trăiești copilăria precum cei de vârsta ta care nu făceau sport?

H.T.: Nu am avut momente de acest gen. Supărările mele veneau din faptul că nu găseam soluțiile potrivite ca să joc mai bine, ca să progresez. Nu a fost un sacrificiu. A fost practic ceea ce a trebuit să fac ca să-mi îndeplinesc visul.

M.B.: Cum ai reușit, copil fiind, să-ți împarți timpul între tenis, școală și viața privată?

H.T.: Organizarea timpului e foarte importantă. Atunci când iei decizia să faci și tenis pe lângă școală ești conștient că va fi un efort mai mare și trebuie să știi foarte bine care sunt prioritățile. E greu să-ți dai singur seama de asta atunci când ești copil, dar aici intervine rolul părinților, al antrenorilor și profesorilor.

M.B.: Primul tău triumf la Londra, la juniori, a reprezentat momentul de cotitură al carierei tale, cel care ți-a confirmat că ai ales drumul corect în viață? Sau altul a fost acel moment?

H.T.: Drumul e corect atâta timp cât îți place ceea ce faci, când este pasiunea ta și visul tău, indiferent de rezultate. Rezultatele îți confirmă doar un progres, meciurile îți arată unde mai ai de lucrat.

M.B.: Ce le spui părinților pentru a-i convinge să-și dea copiii la sport, implicit la tenis?

H.T: Tenisul, pe lângă faptul că este un exercițiu fizic care stimulează și îmbunătățește sănătatea, te poate învăța multe indiferent la ce nivel îl practici. E un fel de educație prin sport.

“Tenisul nu este o afacere, este o investiție în educația, în pasiunea unui copil”

M.B.: Tenisul e un sport extrem de costisitor pentru părinții copiilor care îl practică. Merită această investiție chiar dacă nu toți dintre ei ajung în circuitul mondial?

H.T.: Eu nu văd tenisul ca pe o afacere. Este o investiție în educația, în pasiunea unui copil. El poate să ajungă jucător de top la simplu sau la dublu, antrenor sau manager. Își poate face studiile în America primind o bursă de la campionatul American universitar. Orizontul posibilităților este uriaș.

M.B.: În circuitul ATP, organizatorii turneului mediază întâlniri între jucătorii profesioniști și copiii de mingi sau alți practicanți ai tenisului. Deși timpul tău e măsurat, îți face plăcere să participi la astfel de întâlniri?

H.T.: Da, fac parte din creșterea, din dezvoltarea sportului.  La fel cum și noi am fost motivați pentru că am jucat, la un moment dat, cu un jucător profesionist, acum e rândul nostru s-o facem.

M.B.: Te-ai implicat și în tot felul de acțiuni caritabile, multe dintre ele de sprijinire a unor copii cu probleme de sănătate sau a unor spitale de copii. Când ai luat această decizie și de ce?

H.T.: Sunt norocos să mă aflu într-o poziție din care pot să-i ajut pe cei care nu se pot ajuta singuri. Atâta timp cât pot s-o fac și sunt conștient de problemele care există în jur, nu pot fi indiferent. Poate fi un ajutor financiar, câteodată doar prin energia mea si timpul meu.

M.B.: Vei participa la Jocurile Olimpice de la Rio alături de Florin Mergea, cel alături de care ai câștigat titlul juniorilor la Wimbledon. Care ar fi atuurile voastre în încercarea de a cuceri prima medalie olimpică pentru tenisul românesc?

H.T.: Faptul că ne cunoaștem, că ne înțelegem, că avem experiența meciurilor jucate împreună și că ne potrivim ca joc. Eu mă bazez mai mult pe serviciu, forță și jocul la fileu, iar Florin pe retur, jocul din spatele terenului și creativitate.

M.B.: Din păcate, Bucureștiul a pierdut Turneul ATP din cauza lipsei unui complex modern de tenis (Arenele BNR sunt depășite). De ce crezi că la noi toată lumea se pretinde a fi pasionată de tenis, însă atunci când trebuie făcut ceva concret pentru dezvoltarea (și) acestui sport dispar cam toți precum potârnichiile?

H.T.: Pentru că ori sunt indiferenți, ori fiindcă își doresc prea puțin. Îmi voi folosi experiența pentru a-i învăța pe cei mici despre tenis și sport

M.B.: Atunci când vei agăța racheta în cui vei rămâne în sport? Vei antrena? Îți vei deschide o academie de tenis?

H.T.: Mi-ar plăcea să-mi folosesc experiența pentru a-i învăța mai departe pe cei mici despre tenis și despre sport.

M.B.: Ai câștigat Turneul Campionilor la Londra, anul trecut. În 2016, îți propui să-ți aperi acel titlu? O vei face alături de Rojer sau vei continua cu Mergea și după Jocurile Olimpice?

H.T.: În afara turneelor de la Washington și Toronto, și de Jocurile Olimpice de la Rio, voi juca alături de Rojer. Ne dorim un al doilea titlu de Grand Slam în acest an și Turneul Campionilor.

M.B.: Cât de mult te-a ajutat pe tine, în tenis, faptul că reprezinți o țară care i-a dat pe Ilie Năstase, Ion Țiriac, Andrei Pavel?

H.T.: Mi-a oferit modele, încredere, motivație.

M.B.: La Rio vei participa și la dublu mixt alături de Simona Halep. Ai câștigat Australian Open la mixt. Îți place să joci și mixt?

H.T.: Mixtul este o experiență placută de care avem parte numai în turneele de Grand Slam. Îmi place să joc, mai ales cu o parteneră cu care mă înțeleg și e distractiv. Cu Simona voi juca la Paris (n.a. – interviul a fost realizat înainte de Roland Garros) și sper să câștigăm ca să avem o repetiție bună pentru Jocurile Olimpice.

Fișă personală – Horia Tecău

  • S-a născut în 19 ianuarie 1985, la Brașov, iar apoi s-a mutat cu familia în Constanța, care este orașul său de rezidență;
  • Înălțime: 1,93 m;
  • Greutate: 86 kg;
  • La juniori a făcut echipă cu Florin Mergea, alături de care a cucerit titlul la dublu la Wimbledon în 2002 și 2003, cei doi fiind finaliști și la Australian Open
  • Alături de Mergea a devenit campion mondial ITF în 2002 a debutat ca profesionist în 2003;
  • Lovește mingea cu mâna dreaptă;
  • Ca jucător de simplu a jucat puțin în circuitul profesionist (3 meciuri pierdute), cea mai bună clasare a sa fiind locul 326 în 4 aprilie 2005;
  • La dublu, în schimb, a câștigat 29 de titluri ATP, având un raport victorii / înfrângeri pozitiv (307/187);
  • Cea mai bună clasare a sa la dublu în circuitul ATP: locul 1 în 22 noiembrie 2015, după ce a câștigat Masters-ul împreună cu Jean-Julien Rojer
  • În turneele de Mare Șlem, la dublu masculin, a reușit ur- mătoarele performanțe: titlu la Wimbledon (2015), alături de Jean-Julien Rojer, și finale în 2010, 2011 și 2012, alături de Robert Lindstedt, semifinală la Australian Open în 2012 și 2015, semifinală (2015) și sfert de finală (2011) la Roland Garros, respectiv sfert de finală la US Open (2011);
  • La dublu mixt a cucerit titlul la Australia Open (2012) alături de Bethanie Mattek-Sands (2012). La Melbourne a mai disputat finala în 2014 (cu Sania Mîrza) și în 2016 (cu Coco Vandeweghe);
  • A câștigat BRD Năstase Țiriac Trophy în 2012 (alături de Robert Lindstedt),
  • 2013 (cu Max Mîrnîi), 2014 (cu Rojer) și 2016 (cu Mergea);
  • Câștiguri din tenis: 3.403,227

Articol publicat în Revista Junior Sport nr. 4 (apariție iulie 2016)

Autor: Marian Burlacu

Foto: Marian Burlacu