Interviu cu Ștefan Sandulache, director executiv al Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București.

B.M.: Cele mai importante structuri sportive, pentru o…omisiune… de 1 milion de lei, trimise în judecată de către Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti! Domnule Sandulache, sună grav…Am văzut că pe lista datorinicilor se află federații și cluburi sportive de referință… FRF, FCSB, Dinamo. Chiar și în cazul lor putem vorbi de datorii? Ceea ce părea o simplă aplicare a unei legi a condus la o încălcare practic, prin…omiterea unor plăți…Am înțeles corect? Și vorbim de un…istoric de numai puțin de 15 ani…Este, ca să zic așa de..no comment..Totuși pe dvs vă rog totuși să faceți un comentariu…

Ș.S.:Da, este o problematică a ultimilor 15 ani, de la apariția HG nr. 884/2001 privind regulamentul de aplicare al Legii nr. 69/2000 a educației fizice și sportului. Structurile sportive au virat această cotă de 30% din taxa de 2% ce reprezintă impozitul pe spectacole (conform Cod fiscal) în mod aleatoriu sau deloc. În ceea ce privește Statul român, aceștia nu sunt datori, dar din păcate în loc să fie virată cota de 30% instituției noastre pentru organizarea și desfășurarea de activități sportive, au fost virați la Direcțiile de taxe și impozite locale, ceea ce probabil au luat altă destinație decât … sportul.

B.M.: Sportul juvenil, o știm deja toți cei care suntem implicați în acest domeniu, este mai mult decât într-o situație degradantă, mai ales ca bază materială. Ar fi fost virați ceva bănuți din cei un milion de lei și în acest sector? O să vă rog pe acest subiect să ne prezentați viziunea dvs. Atât în raport cu tema abordată – neaplicarea corectă a Legii Educaţiei fizice şi sportului, respectiv a hotărârii de Guvern 884/2001 (care a condus la prejudiciul menționat), dar și ca altă soluție de finanțare concretă, din partea statului, evident.

Ș.S.: Da, s-au omis virările cotei de 30% către Direcția pentru Sport și Tineret a Municipiului București, care prin rolul său legal stabilit, sprijină sportul pentru toți (sportul de masă) și ajută la dezvoltarea sportului de performanță, pe plan local. Având în vedere că finanțarea de la bugetul statului, nu a fost una care să se apropie de realitățile din București, cu siguranță că suma de aproximativ 1.000.000 lei ar fi ajutat foarte mult structurile sportive, dar mai ales participanții la activitățile sportive. Cota de 30% are ca destinație obligatorie ”finanțarea activităților sportive de interes local și județean” conform HG nr. 884/2001, acest lucru însemnând că nu pot fi cheltuiți decât strict pentru organizarea și desfășurarea de activități sportive (cupe, competiții, trofee, campionate locale și/sau județene, etc.), neavând posibilitatea de a fi cheltuiți la reparații capitale sau investiții în baze sportive. Așa că viziunea mea este ”limitată” de finanțarea exclusive a activităților sportive, dar ”evoluată” prin faptul că avem șansa de a dezvolta ramurile sportive și mai ales sprijini un număr și mai mare de copii (juniori), precum și tineri/adulți/vârstnici, dar nu în ultimul rând și persoanele cu disabilități.

B.M.: S-a tot spus că o eventuală soluție viabilă de finanțare a sportului juvenil ar fi determinarea sectorului privat de a dirija fonduri. Respectiv o modificare a Legii sponsorizării. Referitor la acest aspect aș dori să știu părerea dvs.

Ș.S.:Dacă în trecut, exista doar Statul ca putere financiară, ulterior 1989 există 2 puteri: Statul român și Privatul. Fiecare dintre acestea au ”puterea” lor financiară, și este foarte important ca ele două să conlucreze, având de fapt aceleași obiective în domenii de interes comune: sport, tineret, sănătate, educație, transport, alimentație, cultură, și așa mai departe. De aceea o Lege a sponsorizării ar fi extrordinar de bună pentru sportul românesc, dar aceasta ar trebui inițiată și promulgată pentru toate domeniile de interes din această țară, nu doar pentru unul singur. Până la această lege a sponsorizării, cred însă că se pot face modificări la Codul fiscal pentru o ”relaxare fiscală” investitorului privat, astfel încât să îl poți atrage și totodată să devină sportul ceva din care acesta poate avea un câștig. Odată cu investiția privatului în sport, cu siguranță vom avea rezultate mult mai bune, condiții de pregătire la nivel de campioni și nu în ultimul rând, o infrastructură adecvată petrecerii timpului liber prin mișcare, dar și una în care se pot pregăti viitorii mari campioni. Eu am avut speranță și am în continuare că vom înțelege cu toții nevoia urgentă și beneficiul investiției Privatului în sport, ca și în celelalte domenii, pentru a crea în viitor un popor sănătos … pentru a reveni pe podiumurile marilor competiții … pentru a avea o economie mai bună …

O nevoie urgentă sau beneficiul unei investiții poate fi reglementat de Statul român la inițiativa acestuia sau a cetățeanului (persoană fizică sau juridică), fiindcă nu poți aștepta totul de la ”unul” … ci în opinia mea … trebuie să vii cu propunerea de a lucra în …”echipă”.

B.M.: Vă mulțumim și sperăm să se găsească cele mai bune soluții pentru sportul românesc.

Ș.S.:Și eu vă mulțumesc!