Artele Marțiale au existat de-a lungul întregii istorii a omenirii. Sub diferite forme, dar ramurile au fost prezente la Jocurile Olimpice cu box, judo și lupte. În acceptul actual, în special cele de origine orientală presupun o confruntare fizică și în multe țări acestea nu au fost acceptate în esență ca sporturi, fiind considerate violente.

În funcție de principiile strategice folosite, rolul acordat forței, vitezei și inițiativei, Artele Marțiale se împart în mai multe ramuri (școli). Unele dintre acestea, cum este Taekwondo și-au câștigat locul la Jocurile Olimpice sau urmează să fie încadrate în familia sporturilor olimpice. Practicarea Artelor Marțiale în România a fost un subiect TABU înainte de 1990. Cu toate acestea, funcționau „ilegal” numeroase cluburi unde se practica Aikido, Kyokushin, Jiu Jitsu, Karate-do, Kendo, Kickbox și altele. Constituirea federațiilor după anul 1990 a scos la iveală acest aspect, România cucerind numeroase titluri internaționale. De altfel, județul Mureș s-a numărat printre cele mai productive în acest sens. O problemă este că majoritatea cluburilor supraviețuiesc în special prin autofinanțare, cu unele excepții. O excepție este secția Clubului Sportiv Mureșul Târgu Mureș, la care funcționează și o echipă de lupte libere. Aici singura secție care reușește să-și păstreze sportivii după ce aceștia își încheie junioratul este cea de Arte Marțiale. Indiferent de ramura sportivă, până ce practică sportul în timpul școlii, practicanții sunt susținuți de către părinți, dar după încheierea școlii, cei care urmăresc performanța și au perspective se îndreaptă spre cluburi cu posibilități, în țară sau străinătate. O enumerare a medaliilor obținute de practicanții Artelor Marțiale din Mureș în competițiile internaționale ar fi dificilă. Cert este faptul că în ultimii ani, sportivii deseori cei desemnați la Gala Sportului Mureșean ca Sportivul anului în județul Mureș au fost practicanții Artelor Marțiale. Așa au fost în ultimul deceniu Traian Rus, Mátyus Ervin, Andrea Apostolache-Kiss și Székely Ildiko, toți campioni mondiali. „Pârtia” a fost însă deschisă de frații Gombos, Csaba și Attila, primii campioni mondiali la kickboxing, dar titluri europene au mai cucerit și alții, de la cluburi desprinsesau nou formate, cum au fost cei de la Gombos Martial Arts, Sport Black Diamond sau Sakura. Un adevărat „cizelator” de campioni este Horváth Attila, antrenorul CS Mureșul (foto din mijloc). „Vorbind despre tradiție și trecerea în legalitate a Artelor Marțiale, dacă putem spune așa, acestea au început după 1990, dar nu este adevărat. Ca sport, au fost practicate după constiuirea federațiilor, dar au fost cluburi unde se practicau Shotokan, Kyokushin sau Wu-shu, care au început din anii ’70. Avem până acum în total șapte campioni mondiali și europeni, începând cu frații Gombos, după care au venit ceilalți. Vorbind despre sport de înaltă performanță, trebuie să ținem cont de așa zisă modă. De la noi s-au desprins trei, patru cluburi care lucrează și cresc sportivi. Mulți se orientează spre ramurile unde se organizează galele televizate, cum sunt K1 sau lupta în cușcă. Este o problemă mențineriea sportivilor după terminarea junioratului, una mai complexă. Până când copiii sunt la școală sunt susținuți de părinți, dar după 19 ani mulți lucrează și nu mai au timp suficient pentru pregătiri. Până ce nu găsim o soluție de finanțare, nu vom putea păstra sportivii valoroși, să culegem noi roadele muncii de ani de zile. Astfel, mulți pleacă, unii chiar renunță”, a explicat cel mai titrat antrenor al Artelor Marțiale mureșene.

Text: Mihai VEREȘ
Foto: Arhiva Clubului Sportiv Dragon Do